Amantul doamnei Chatterley

Amantul doamnei Chatterley de D.H. Lawrence, ediția 1 (romanul având 3 variante, revizuite de autor).

Deși la prima vedere avem parte de un roman puritan, plin de expresii patetice (vâltoarea sentimenelor și minunăția falusului), scandalos la vremea lui, acum este aproape hilar (utilizarea verbului „a fute” cauzând pălirea domniței și-un iminent leșin care totuși nu are loc, dar ce oroare!), totuși, ca să nu-l nedreptățesc, trebuie să recunosc că este un roman cu o temă modernă. Până la urmă te fură acțiunea (interesantă, deși se înfiripa doar între 3 personaje, unul mai singur decât celălalt, ca în orice roman englezesc care se respectă). 

Subiectul, revoluționar pentru era lui, tratează din punct de vedere emoțional, psihologic și social drumul unei soții de veteran de război invalid, incapabil de a avea copii, care începe o aventură pasionantă cu paznicul de vânătoare al soțului. Ca și bază, este un roman al contrastelor sociale, al crudei, cerebralei și filosoficei nobilimi contra pasiunii, dialectului disprețuitor și francheții oamenilor de rând. Însă această comparație este atât de pregnantă și repetată de atâtea ori încât ajunge să plictisească. Sunt înfățișate disputele între cele două clase sociale, iubirea dintre cei doi aparținători ai acestor clase, compromisurile pe care sunt dispuși să le facă acești oameni pentru a fi impreună și transformarea lor în corcituri sociale.

Recomand?

HM. Pentru cei cu un apetit pentru filosofie cu ceva răbdare, căci cartea aceasta a fost scrisă atunci când timpul încă mai avea răbdare. Din păcate, azi citim altfel. 

Traducerea e pe alocuri nefericită, dar asta poate numai pentru că stăpânesc engleza atât de bine încât îmi pot imagina cât de duios ar fi sunat de multe ori textul original și cât de mecanic sună tradus.  Docilitatea, modul suav, idealist și stingher de a gândi englezește nu reușește mereu să fie transpus.